Cristal rotund, pe-o umbra de velur,
Cu inima de-a pururea senina,
M-am nascocit din ape de azur,
Am înghetat subt turturi de lumina.
Si nencetat, ca pietrele de roua,
Par a renaste-n locu-mi tot virgin,
Cu-o licarire-n fundul meu mai noua,
Pe cât mi-i încaputul de putin.
Dar n-ai sa stii, prin mine ce izvoare
S-au strecurat si câte, linistit.
Si nu cunosti pe buza mea scânteietoare
Buzele calde câte m-au sorbit.
Ele-s aici-n vazduh, ca niste foi,
Când îmi încerci racoarea nebauta,
Si gura ta, sorbindu-mi stropii noi,
Buzele-n zbor, umbrite, ti-o saruta