'Nainte de-a lăsa condeiul să zacă
Uscat, ruginit şi frânt
Ca o surcea, ca un crâmpei de cracă,
In nisip, în pământ,
Dă-mi voie să-1 înmoi în apă tare
Şi cu stihurile mele din urmă să fac însemnare
Caligrafică, pe piele.
Pentru ca dragostea când ţi se-aţâţă
Să le citească cel ce ţi-o cânta.
Pentru ca pruncul tău, sugând la ţâţă,
Să-nveţe-n frumuseţea ta.
Pentru ca noaptea, în oglindă,
Privindu-ţi sânul scris.
Strugure, dudă sau ghindă,
Să te uiţi în carne, şi să ghiceşti în vis.
Acesta e sufletul meu, Râsei.
Rugaţi-vă pentru el