De ce-as fi trist, ca toamna tîrzie mi-e frumoasa ?
Pridvoarele-mi sînt cosuri cu flori, ca de mireasa.
Fereastra mi-este plina
De iederi împletite cu vine de glicina.
Beteala si-o desface la mine si mi-o lasa,
Cînd soarele ramîne sa-l gazduiesc în casa.
O prospetime noua surîde si învie
Ca de botez, de nunta si ca de feciorie.
De ce-as fi trist ? Ca pacea duioasa si blajina
Ma duce ca o luntre prin linisti de lumina ?
E un surîs si-n vraful de carti, sa ma alinte.
Vieti noi tresar vioaie din foste oseminte.
Vad frunza ca scoboara din ramuri cîte una.
Le ruginise bruma, le argintase luna.
Aud si grînguritul de dragoste cu jele,
Oprit cu porumbeii pe coama casei mele.
Luceferii de noapte, scaparatori, i-adun
Din cerul ca o coada deschisa de paun.
Singuratatea-mi doarme, culcata-n somn alaturi,
De-a lungul, între paturi.
Ma-ntreba cîteodata, trezita dintr-un vis :
-,,Esti tot aici cu mine si tot cu mine-nchis?,,
Nu ma sfiiesc de dînsa, nici ei nu-i e rusine
Ca fuge sa se-ascunda de lume lînga mine.
De ce-as fi trist ? Ca nu stiu mai bine sa framînt
Cu sunet de vioara urciorul de pamînt ?
Nu mi-e cladita casa de sita peste Trotus,
În pajistea cu crînguri ? De ce-as fi trist ? Si totus…
Pagina se incarca.. Va rugam asteptati!
Este interzisa publicarea pe alte situri a articolelor de pe situl art-zone.ro ! Toate articolele de pe sit se afla sub copyright. Se pot publica insular articole , dar nu mai mult de 15% din marimea articolului si doar cu realizarea unui link direct spre articolul original. 
sus