Trecând pe puntea-ngustă
Dintr-un secret imbold
Cu mâna prinsă-n fustă,
Şi-o suie până-n şold.
Genunchii, copţi ca grâul,
Duc somnului prinos.
Fără-ndoială, râul
Işi lasă pleoapa-n jos.
Zburdalnică pe glezne
Se-ntoarce către casă.
O! vântule, ţi-e lezne
Să-i spui că e frumoasă.
Dar puntea-n salturi repezi
Se clatină-ntre mure.
O! punte, fă-te lespezi,
Şi du-mi-o-n ţărm uşure.
Cu sufletul, şi eu
O duc din mal de mâini
Şi-o simt în dorul meu
Ca. miezul unei pâini.
Şi-acum, când îşi ridică
O mână peste zare
O vede-o rândunică
Umplând cu-o sărutare
Azurul prins de-o stea.
O! cuiburi, scoici cu şoapte,
Rugaţi-vă la noapte
Din turlă pentru ea...