una dimineata, Primavara !
Iar proaspata te-ntorci în tara,
Tu frageda, si ea întinerita.
In tara din raspîntii verzi, fii binevenita.
Te astepta cu cofa plina
De roua noua si lumina.
Te-ntîmpina-n camasa de in si borangic.
Tivita cu chenare de iedera si spic,
Pe poale cu garoafe si cu vapai de mac,
De boance si craite si-albastre flori de ac,
Impodobita toata, de marea sarbatoare,
In asteptarea-n lunca a scumpei surioare.
Purtata-n umar, cofa ti-o pleaca pîn' la gura,
Sa iei, ca-n sarutare, din ea, o sorbitura.
Bausi destule lacrimi într-alta primavara,
Din ciutura cu sînge si-aghiazma lor amara,
Ti-au semanat în cale. aminte sa-ti aduci,
Pamîntul cu morminte si cu paduri de cruci.
Da-i mîna, copilandra de-a pururea fecioara,
Ca va-ntîlniti depline, acum intaia oara,
La început de vremuri, nadejdi si învieri,
Doua-nfloriri de muguri si doua primaveri;