BARAGANUL
de Tudor Arghezi
Ţii firea ta de la pământ.
Dai tuturor cu jurământ
Un petic de brazdă şi-o groapă.
După ce le-ai dat pâine şi apă
Li le iei înapoi
Şi-ţi hrăneşti buruiana ţăpoasă şi pepenii goi
îndoit.
Cu mâzgă trăită şi suflet dospit.
în sufletul tău sufletele lor,
Ale tuturor,
Se aştern ca rufăria moale
In sertarele goale
Teanc. Năframe, tulpane, barişe
Cu croiala piezişe.
Dintr-o viaţă, a rămas curată
O batistă pătrată.
Dacă s-o topi şi batista, or să rămâie
In dulap încuiate, miezuri de lămâie,
De pelin, de calomfir, de clematite,
Plămădite.
Când nu mai are timpul nici trup, nici os,
Vântule, îmi cunosc neamurile şi strămoşii după miros. |