Scumpi copii, dupa vacanta,
Va mai amintiti de Zdreanta,
Cel cu ochii de faianta,
Cum l-am scris si l-ati citit ?
Cate unul, cati ati fost,
L-învata si pe de rost.
Rasfatat si mult iubit,
Zdreanta-al nostru a murit,
Ramasese din frumosul
Prieten bun, pielea si osul.
Isi pierduse si mirosul
Si vederea, schiopatand
Si cazînd din cînd în cand.
Ma striga din glod si apa
Sa-1 mai scot din cîte-o groapa,
Aducandu-si poate-aminte
De un drum de mai-nainte,
O lua stramb printre strujani
Dand cu botu-n bolovani
Pentru ca întai si-ntai
Sa-1 ridic si sa-1 mangai.
Zdreanta, fara sa ma vada
Ma stia cam prin livada,
Sufar de atunci cumplit
Sa stiu Zdreanta ca-a murit,
Plange sufletul din mine.
Il astept- si nu mai vine,
Mai aflati si nu e bine
Ca ce fuse nu mai vine.
Vremea deapana si toarce
Si ce-a fost nu mai se-ntoarce
Este interzisa publicarea pe alte situri a articolelor de pe situl art-zone.ro ! Toate articolele de pe sit se afla sub copyright. Se pot publica insular articole , dar nu mai mult de 15% din marimea articolului si doar cu realizarea unui link direct spre articolul original.