Sacul gol al nimicului
deşerta stele
de-aceea în faţa zidului
văd numai ielele.
Scanteinde a oglinde
şi zburand ca otrava
visului de mai-nainte
cand ţineam noi toţi lui slava
cand pe Făt-frumos noi toţii
ne-am incotoşmănit
de zbierau în coruri hoţii
că i-am furgăsit;
şi-l pusesem de-a-ncălare
şi-l pusesem foarte sus
de nu mai avea pămantul zare
şi nici vreun apus.
Oh, voi vremuri fericite
reveniţi-vă!
Oh, voi lupi
renaşteţi-vă!
Cand aveam treabă pe lume
şi lumea era
cand treabă pe ceruri stele
incă mai aveau
valeu, maică …