avertisment categoria nichita stanescu

Prea mi-a nins si mi-a plouat, demult,
în copilaria mea cu nopti grozave
cântecul de moarte ca sa-l mai ascult,
gândul sa-l rotesc peste cadavre.

Coltul inimii sa-l dau de trunchiuri
nu mai vreau, ci orizontu-nvins,
arcuit în palmi si strâns manunchiuri,
i l-am dat femeii mele, dinadins.

Mâna-ntinsa ca sa strânga-o mâna,
nu de sânge vreau sa mi-o-nfior!
Mi-am latit pe frunte-atâta luna
cât sa ma încapa ochii tuturor.

Iar moristi de zvastici, zbârnâite,
glezna mea cu aripi daca mi-o atin,
le strivesc. Si-n apele-ntâlnite,
îmi clatesc calcâiul, de venin.

.