Singurateca ea ma asteapta sa-i vin acasa,
În lipsa mea ea se gândeste numai la mine,
ea cea mai draga si cea mai aleasa
dintre roabele sublime.
Ei i se face rau de singuratate
ea sta si spala tot timpul podeaua
pâna o face de paisprezece carate
si tocmai sa calce pe dânsa licheaua.
Ea spala zidul casei cu mâna ei
si atârna pe dânsul tablouri
ca sa se bucure derbedeul, e-hei
cazut de la usa-n ecouri.
Ea îsi asteapta barbatul betiv
Ca sa-i vina acasa
si degetele albe si le misca lasciv
pentru ceafa lui cea frumoasa.
Pregatindu-i-le de dezbatat
ea tine în boluri si zeama acra,
parul lung si negru si-l întinde de la usa spre pat
sa nu greseasca barbatul niciodata
drumul predestinat.