Slabisera stelele pe cer
Din lepadare de lumina
Iar pe pamîntui nostru fulguia
Cu stiri din alta lume.
Noi in de noi ne sfîsiam
Dar ele ne-nghetara
Mai spinzurati de cite-un ram
Mai morti varsati pentru o tara.
Oh, si venira deodata
Nimicurile aripate
De ne fagaduiram noua
Ca aer sintem, frate, frate.
Dupa aceea disparura
Zapezile se dezghetara
si o luam de la faptura
înca o data si-inc-o data
amusinind a primavara
cum cainele, cafeaua lui
cum steaua, botul cerului
cum mortul, viata.