Poem petrolifer categoria geo bogza

Vă voi vorbi despre oamenii petrolului
şi despre sufletul lor negru şi mai inflamabil decât petrolul.

Vă voi vorbi despre mine
fiindcă nimeni mai mult decât mine nu poate fi un om al petrolului
şi sufletul meu negru şi inflamabil
mă face să vă vorbesc vouă celorlalţi oameni, cu toată brutalitatea.

Aşa trebuie vorbit despre petrol: cu brutalitate.

Vă voi vorbi despre crimele lui şi ale oamenilor lui
vă voi vorbi aşadar despre crimele mele
şi fiţi siguri că nimeni n-ar putea cunoaşte mai bine sufletul, petrolul şi crimele
şi nimeni nu v-ar putea vorbi cu mai multă brutalitate ca mine.

Eu care sunt negru şi urât
şi care asemeni dealurilor petrolifere
am mocnit întotdeauna ceva groaznic în măruntaiele mele
eu care murdăresc şi distrug tot ceea ce ating
şi care asemeni petrolului sunt ticălos, pătimaş şi ignorant
şi izbucnesc din mine
şi nu-mi pasă de prăpădul pe care vorbele mele îl aduc pe lume.

Eu acesta vă voi vorbi despre petrol şi crimele lui.
Ascultaţi:
voi încă nu cunoaşteţi cât de murdar şi negru e petrolul
şi cât de murdari şi negri sunt oamenii lui.

Ascultaţi:
voi nu cunoaşteţi petrolul decât ca esenţă pură în eprubete
voi nu cunoaşteţi ca mine o mie de mârşăvii şi asasinate
cele o mie de femei care au fost ademenite
să-şi vândă ultima bucată de pământ pe o noapte de dragoste
voi nu cunoaşteţi jurămintele false şi sufletul sordid al petroliştilor începători
voi nu cunoaşteţi sondorii care au ars de vii în flăcări
în marile incendii provocate de înşişi stăpânii sondelor
pentru a stoarce ultimii bani de la societăţile de asigurare;
voi nu cunoaşteţi toate acestea
şi nu cunoaşteţi nimic din petrol şi din crimele lui.

Dar voi nu ma cunoaşteţi nici pe mine
fiindcă tot ce v-am spus până acum
nu e deloc un ţipăt de revoltă pentru soarta femeilor şi a sondorilor înşelaţi
ci un început de imn pentru petrol şi pentru mârşăviile oamenilor lui
un început de imn pentru aceia ce sunt capabili să mintă, să înşele şi să fure
un început de imn pentru mine şi toţi fraţii mei întru infamie
eu nu iubesc petrolul când ajunge esenţă pură în eprubete
eu îl iubesc aşa cu iese din pământ, murdar şi prin procedee murdare
îl iubesc cu furie, cu pasiune
şi vreau să cânt rasa mea teribilă de oameni ai petrolului.

Era o noapte umedă de toamnă
când mi-a venit în minte ca din pricina mârşăviilor de care sunt capabil
să mă fac om al petrolului.

Aşa era: o noapte umedă de toamnă
şi dumnezeu a vrut ca eu să devin repede un om al petrolului
şi forţele mele să le întreacă pe ale celor mai ticăloşi oameni

Am să cânt mai întâi satul în care am trăit
şi în care mâinile şi sufletul meu s-au murdărit
atât cât au putut ele să se murdărească.

Am să cânt Buştenarii, îngrozitorul şi monstruosul sat Buştenari
în care fiecare piatră vorbeşte de mine şi de crimele mele
în care fiecare femei vă poate spune cât sunt de cinic şi de mincinos
şi am să cânt apoi sondele pe care le-am stors de bani ca pe nişte amante bătrâne.

Dar şi atunci când am să cânt satul şi am să cânt sondele,
am să mă cânt tot pe mine
şi dacă ar trebui să cânt locuri pe care nu le-am văzut şi femei pe care nu le-am iubit
m-aş cânta tot pe mine
fiindcă în mine se zbat locuri pe care nu le-am văzut şi femei pe care nu le-am iubit,
şi am putut să-I zdrobesc şi să-I înlătur din drumul meu fără nici o milă
aşa cum spune în biblie că trebuie să striveşti capul şarpelui
aşa cum am strivit capul omului care avusese încredere în mine,
îmi aduc aminte:
am închis ochii, am zis doamne şi am izbit
şi pe urmă am ibit de mai multe ori fără să închid ochii şi fără să mai zic doamne
şi când am ieşit am fost mândru văzând că inima mea bate regulat.

Aşa a fost de fiecare dată:
inima mea a bătut regulat
şi asta m-a făcut să am încredere în mine
şi să fiu sigur că legile naturii sunt cu mine şi că îmi dau dreptate.