......................................................................................................................................
............................................................................................................................................................
Francisco José de Goya y Lucientes
Francisco José de Goya y Lucientes s-a nascut la data de 30 martie 1746, in Aragon în nordul Spaniei si a fost pictor şi grafician spaniol. Acesta a surzit de timpuriu si practic se izoleaza reusind sa creeze o pictura originala dincolo de tiparele vremurilor. La aproape cincizeci de ani, Goya incearca sa surprinda discret locurile intunecate ale sufletului uman. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni. A fost multi ani pictorul curtii regale, la fel ca şi mulţi alţi pictori ai secolului al XVIII-lea
Curând familia sa se va stabili la Zaragoza - capitala provinciei Aragon. Goya urmează şcoala la iezuiţi, după care intră ca ucenic în atelierul pictorului José Luzán Martinez
La sfârşitul anului 1769, Goya ajunge la Roma, unde va rămâne până în iunie 1771. În Italia obţine o bursă din partea Academiei din Parma, care îl impulsionează să-şi continue munca artistică, astfel că, la întoarcerea în Spania, Goya deţine deja certificatul de maestru. Se stabileşte la Zaragoza si realizează un ciclu de tablouri pentru călugării de la Aula Dei.
In anul 1781 pictează altarul bisericii San Francesco el Grande din Madrid. După ce în 1783 pictează portretul contelui Floridablanca, acesta îl introduce în sferele cele mai înalte şi îl prezintă tânărului frate al regelui, Don Luis, care îi solicită pictorului executarea portretului familiei sale. In anul 1786, devine pictor al Curţii Regale, ramanand pe aceasta functie si in timpul urmatorului rege Carol al IV-lea.
În anul 1792, artistul se îmbolnăveşte de o boala necunoscuta. Datorita faptului ca artistul era surd putea sa se dedice in totalitate profunzimii expresive a lucrurilor acest lucru determinand genialitatea pictorului. În anul 1795, Goya o cunoaşte pe Ducesa de Alba. care rămăsese văduvă,cu care are o idila fiind invitat de catre aceasta la reşedinţa ei din Andaluzia, la Sanlácar, situată în apropiere de Cadix. Ducesa se dovedeşte totuşi inconstantă în sentimente, şi idila nu durează mult. Creaţiile lui Goya din această perioadă dovedesc un ascuţit spirit critic până la maliţiozitate, cu penelul său îşi va bate joc de toată lumea, chiar şi de persoanele regale. O dovadă în acest sens fiind de pildă celebrul tablou Portret al familiei lui Carol al IV-lea, realizat în anii 1800-1801. Artistul priveşte monarhia spaniolă cu un ochi lucid. Scriitorul Ernest Hemingway exclamă la vederea tabloului: "Pe fiecare din aceste chipuri Goya a imprimat dispreţul pe care îl nutreşte pentru ei. Trebuie să fi geniu pentru a-l putea convinge de contrariu pe rege, prea prost de altfel pentru a observa că pictorul curţii îl condamnă în ochii întregii lumi". Într-adevăr artistul expune pregnant vanitatea şi mediocritatea persoanelor portretizate.
Artistul se imbolnaveste in primavara anului 1825 murind trei ani mai tarziu la Bordeaux in data de 16 aprilie 1828 fiind readus dupa primul razboi mondial in tara sa de origine Spania.
