caravaggio, pictura

Caravaggio - biografie (referat)
  
Michelangelo Merisi da Caravaggio s-a nascut la 29 septembrie 1571, fiind un pictor italian considerat precursor al stilului baroc. Michelangelo Merisi, cunoscut mai tarziu sub numele de Caravaggio, s-a nascut la Milano sau, potrivit altor surse, in oraselul Caravaggio de langa Milano, fiind fiul unui arthiect. Si-a inceput pregatirea artistica in 1584 sub indrumarea lui Simone Peterzano, un elev putin cunoscut al lui Tizian, care ii va fi profesor pana in 1588.
In 1592 Caravaggio a plecat la Roma, unde l-a cunoscut pe Giuseppe Cesare d'Arpino, atunci cel mai cunoscut pictor si dealer din Roma. Relatia cu acesta i-a oferit numeroase oportunitati tanarului artist, care l-a cunoscut astfel pe primul sau patron, Cardinalul Francesco Maria Del Monte. Acesta i-a oferit nu doar resurselel materiale necesare pentru a lucra ca independent, ci si prima sa comanda importanta : picturile pentru Capela Contarelli. Pentru cardinal artistul avea sa realizeze tabloul "Jupiter, Neptun si Pluto".

     Dupa un inceput de succes a urmat un numar imens de comenzi. Chiar daca pentru un artist ar fi fost idealul, temperamentul violent al lui Caravaggio l-a facut adesea sa intre in conflict cu legea, iar reputatia sa avea astfel de suferit. Din 1600 numele sau apare adesea in documentele politiei, Caravaggio starnind adesea scandaluri care se terminau cu o bataie zdravana. Daca aceste mici incidente pot fi privite ca exagerari ale unui spirit extravagant, in 1606 pictorul este implicat intr-un asasinat si este nevoit sa paraseasca orasul, refugiindu-se in casa printului Marzio Colonna, unde continua sa picteze.
Incepe din nou sa calatoreasca, oprindu-se la Neapole, unde va picta doar lucrari cu tema religioasa, precum Biciuirea lui Hristos (1607). Nu doar acestea, dar majoritatea tablourilor cu tema religioasa realizate de Caravaggio se remarca prin accentul pus pe tristete, suferinta si moarte.

    Ajunge in Malta, unde va gasi gazduire la Cavalerii Sf Ioan, pictand mai multe portrete ale Marelui Maestru al ordinului, Alof de Wignacourt. Avea sa fie o perioada deosebit de prolifica pentru artist, care a primit in 1608 titlul de Cavaler de Malta. Numai ca din nou temperamentul sau aprins ii aduce necazuri, dupa ce pictorul este intemnitat pentru o incaierare cu un nobil. Reuseste sa scape, petrece o perioada la Syracusa si Messina - unde realizeaza cateva tablouri importante precum Invierea lui Lazar - pentru a ajunge apoi la Palermo, ulterior revenind la Neapole. Acolo afla ca Papa insusi ii iertase crima. Pleaca fericit cu corabia, dar ajuns la Porto Escole este arestat, pentru a fi eliberat peste putin timp. Numai ca vasul care avea in cala toate bunurile artistului, inclusiv cateva tablouri, plecase deja. Mai mult, Caravaggio se imbolnaveste grav si moare in scurt timp, fara a mai apuca sa revada Roma care ii devenise atat de draga.

  Scenele biblice le înfăţişează ca imagini de viaţă cotidiană. dând astfel tablourilor religioase o dimensiune umană deosebită. Biografii s-au apucat curând după moartea artistului, încă din secolul al XVII-lea, să scrie cărţi despre viaţa lui Caravaggio. Realitatea se amestecă în aceste scrieri cu fantezia, dar ele povestesc întotdeauna despre aventuri, scandaluri şi despre destinul schimbător al artistului.
La vârsta de opt ani şi-a pierdut tatăl. Îi plăcea să deseneze cu cărbune şi în 1584 intră în atelierul pictorului milanez Simone Peterzano. Se dovedeşte a fi un elev talentat şi sârguincios, studiază anatomia şi principiile perspectivei, tehnica picturii în ulei şi a frescei. Îşi încheie ucenicia după patru ani şi părăseşte atelierul maestrului său, cu dorinţa de a cunoaşte operele marilor maeştri florentini şi veneţieni. După mai multe peregrinări, în 1592 soseşte la Roma. Petrece zilele lucrând intens, iar nopţile hoinărind prin cartierele rău famate, ia contact cu oamenii simpli pe care îi redă pe pânză. Dimineţile se străduieşte să-şi vândă picturile în faţa bisericilor pentru câţiva bani, seara obţine o cină pentru un portret realizat pe loc, sub ochii uimiţi ai birtaşului.Soarta artistului se schimbă atunci când Pandolfo Pucci, juristul Curţii Romane, îi oferă protecţia, în schimbul pictării unor tablouri. Pentru Caravaggio "protecţie" înseamnă exploatare, fuge luând-o cu el pe frumoasa Alexandra, pupila lui Pucci, dar această aventură amoroasă nu va avea viitor.

     Lucrează pentru puţin timp în atelierul pictorului din Siena, Antiveduto Grammatica, abandonează însă munca de atelier poentru a se arunca iar în vâltoarea "vieţii adevărate".
Caravaggio: Bachhus bolnav (Bacchino malato), 1593-1594În 1593, bolnav, încearcă să plece din Roma, dar la poarta oraşului face o criză (probabil de malarie) şi îşi pierde cunoştinţa. Îşi revine într-un salon al spitalului Santa Maria della Consolazione, între bolnavi de ciumă, muribunzi şi alienaţi mintal. Tabloul "Bacchus bolnav" (Bacchino malato) este, probabil, autoportretul său pictat în timpul internării în spital, sau, poate ceva mai târziu, în atelierul lui Cavaliere d'Arpino. Când părăseşte spitalul, norocul pare să-i surîdă. Lucrează pentru diverşi pictori, printre alţii, pentru pictorul manierist la modă, Giuseppe Cesari, cunoscut sub numele de Cavaliere d'Arpino, la care pictează în special fructe şi flori. Când cardinalul del Monte îl învită în 1596 la curtea sa, totul avea să se schimbe.

   Tablourile lui Caravaggio, Băiat cu un coş cu fructe, 1594 sau Tânără femeie cântând la lăută, 1595-1596 plac notabilităţilor şi colecţionarilor de artă din Roma, şi primeşte tot mai multe comenzi. În 1599, începe lucrul la seria dedicată vieţii Sfântului Matei, pentru capela Contarelli a bisericii San Luigi dei Francesi. În 1602, termină versiunea a doua a tabloului Sfântul Matei cu Îngerul. Prima variantă fusese considerată, datorită naturalismului său, nedemnă pentru o biserică. Firea lui rebelă răbufneşte şi în viaţa cotidiană, lansează în mod public critici ironice la adresa adversarilor săi. Pictorul Givanni Baglione îi intentează un proces pentru calomnie, în 1604 este acuzat că a aruncat o farfurie cu anghinarie în obrazul unui ospătar. Un contemporan îl descrie astfel: "Este în stare să lucreze neîntrerupt două săptămâni în şir, ca apoi să vagabondeze o lună sau două, în compania slugii sale şi, cu pumnalul la şold, să caute distracţii, gata oricând de duel sau de încăierare..." (G. Borsieri)

     În 1606, Caravaggio îl ucide în duel pe pictorul Ranuccio Tommasoni şi este el însuşi grav rănit. Este arestat, dar reuşeşte să evadeze din închisoare şi să ajungă la Napoli. Pictează tablouri pentru câteva biserici din oraş, apoi se mută în insula Malta, unde face portretul marelui maestru al ordinului Cavalerilor de Malta, Alof Wignacourt. La 14 iulie 1608 i se conferă titlul de cavaler-monah, dar în urma unui conflict cu un alt cavaler, ajunge din nou în închisoare. Scapă şi de data aceasta, evadând, trece cu o barcă mică cu vâsle în Sicilia, de unde îşi continuă drumul înspre Messina, apoi la Palermo. Duce o viaţă de pribeag, dar este într-o excelentă formă artistică, executând o serie întreagă de lucrări. La sfârşitul anului 1609 se îmbarcă spre Napoli, se lasă atras într-o încăierare, adversarii săi îl cred mort şi îl abandonează, dar Caravaggio se reface şi după acest incident.
În speranţa că va fi graţiat de papă, porneşte din nou spre Roma. În iulie 1610, ajunge cu o felucă la garnizoana spaniolă din Porto Ercole, la graniţa cu Statul Papal. Este arestat din greşeală, apoi, eliberat după două zile, îşi caută în zadar ambarcaţia lăsată pe malul mării. Şi-a pierdut toată avuţia şi la 18 iulie 1610 moare în urma unei crize grave de malarie.