imperiul incas

Generalitati
Imperiul Incas a luat nastere in anul 1200 si a fost cea mai mare civilizatie precolumbiana. Poporul incas a aparut ca un trib în zona Cuzco în secolul XII. Sub conducerea lui Manco Capac, ei au format mica cetate-stat Cuzco (Quechua Qosqo) . Ulterior prin cuceriri si expansiune au reusit sa formeze un mare imperiu. Geografic se desfasura in vestul Americii de Sud avand o granita care se desfasura de la nord la sud pe o lungime de 6.000 km cu centrul in Anzi si cuprindea o mare parte din teritoriile tarilor: Ecuador, Peru, Bolivia, Argentina si Chile.

Regele purta titlul de Marele Inca, iar supusii lui - poporul lui Inca.

Cultura
Din punct de vedere cultural nu s-au remarcat in mod exceptional, original deoarece inclinatiile lor religioase, în cea mai mare parte naturiste, erau destul de primitive; în schimb aveau o diversitate structural-functionala împarţita în diferite categorii profesionale: ghicitori, vrajitori si vindecatori, care practicau o medicina empirica cu totul remarcabila. Se afirma ca incasii cunosteau metode de tratament în condiţii aseptice a ranilor, erau pricepuţi în fitoterapie, stiau sa plombeze dinţii , sa trateze fracturile, sa efectueze amputarea membrelor, sa execute operaţii pe craniu, sa aplice cure homeopatice întrebuinţînd sulful, chinina si ipecacuana. Nu aveau, ca aztecii sau ca mayasii, un sistem de scriere; în schimb aveau un sistem original si eficient de notare prin procedeul quipu: asa se numea un manunchi de corzi si sfori de lungimi, grosimi si culori diferite, cu noduri de diverse forme si marimi, sistem prin care incasii notau cifre, lucruri, fapte, referitoare la domenii diferite. Notaţiile erau facute dupa un cod secret, pe care numai interpreţii specializaţi le puteau descifra.

Avand in vedere acest amplu bagaj de cunostinte, specializari si capabilitati incasii au fost numiţi de cercetatori Romanii Americii Precolumbiene : ingineri si administratori, buni organizatori si excelenţi constructori.

Munca
Cu toate acestea nu descoperisera, pana la momentul in care au fost cuceriti de spanioli, fierul.

Lucrarile la camp se faceau cu pluguri de lemn trase de 6 sau 8 barbaţi. Nu aveau animale de tracţiune; si singurul lor animal domesticit era lama -care era si singurul lor animal de povara (puţin rezistent, însa). Foloseau îngrasaminte naturale, de guano (excremente de pasari marine care se gaseau pe insulele din apropiere în cantitaţi mari) Daca cineva ucidea aceste pasari era pedepsit cu moartea. Alimentarea cu apa se facea prin apeducte ( acestea aveau lungimi impresionante de pana la 8000 km)

Organizarea sociala
Populatia era grupata in unitati de cate 10 familii, care formau unitati de 100,1.000 si 10.000 de familii. Şeful unitaţii de 10 familii era investit cu atribuţii administrative si judecatoresti. El distribuia, la începutul fiecarui an, fiecarei familii bucata de pamînt cuvenita: el supraveghea munca lor si se îngrijea ca toţi sa aiba asigurata hrana, vesmintele, seminţele si uneltele de lucru necesare. Toata lumea (în afara nobililor militari si a preoţilor) era obligata ca în timpul prînzului sa-si ţina locuinţa deschisa pentru vizitele inopinate ale unor inspectori; acestia controlau buna întreţinere a fiecarei gospodarii si verificau daca toate îndatoririle sociale fusesera îndeplinite. Impozite nu existau, ci doar obligaţia ca toţi barbaţii între 25-50 de ani sa presteze timp de trei luni pe an o munca de interes social pentru construcţiile de interes public.

Religia
Religia Incasa era una politeistă (zeul soarelui, zeiţa pamantului, zeul porumbului ş.a.). Supuşii imperiului aveau drepul să-şi venereze zeii ancestrali atâta timp cât recunoşteau supremaţia lui Inti, zeul soare, care era cel mai important zeu venerat de conducerea Inca.

Sfarsitul imperiului Incas
În 1572 ultima cetate incaşă a fost descoperită, iar ultimul conducător, Túpac Amaru, fiul lui Mancoa fost capturat şi executat, ducând astfel la sfârşitul Imperiului Inca.

Impactul cuceririi
După cucerirea spaniolă După ce Tahuantinsuyu a căzut, noii conducători spanioli au trecut la represalii brutale împotriva oamenilor şi tradiţiilor acestora. Multe elemente ale culturii Inca au fost sistematic distruse, inclusiv sofisticatele sisteme folosite în agricultură. Un membru al fiecărei familii era obligat să lucreze în minele de aur şi argint (cea mai impozantă dintre acestea fiind Potosí). Dacă cel trimis să muncească murea, ceea ce de obicei se întâmpla într-un an doi, familia trebuia să trimită un înlocuitor.

Concluzii:
Spaniolii sunt cunoscuti in istorie ca "mari descoperitori", in realitate insa au fost niste raufacatori, hoti si jefuitori extrem de bine organizati, care au adus celor "descoperiti" doar haos, suferinta si moarte.


Articole conexe: Machu Picchu