sarcina extrauterina cauze simptome tratament

Prin sarcină înţelegem starea în care se află femeia, din momentul fecundaţiei, până la ex­pulzarea produsului de concepţie.
Sarcina se numeşte uterină (normală), când oul se grefează şi se dezvoltă în cavitatea ute­rină, şi extrauterină, când grefarea se face în afara  cavităţii  uterine.

Factorii care condiţionează implantarea ou­lui în cavitatea uterină, locul normal de dez­voltare a sarcinii, sunt foarte numeroşi, depinzând, atât de calitatea oului fecundat, cât şi de calităţile gazdei, respectiv ale locului de im­plantare  (uterul).

Intâlnirea dintre spermatozoid şi oul nefe­cundat eliminat de ovar prin ovulaţie, aproxi­mativ la mijlocul ciclului menstrual (ântre a 10-14-a zi), se face în porţiunea iniţială a trompei. Aici se face fecundaţia, pătrunderea spermatozoidului în ou, după care oul fecun­dat începe să se segmenteze, prefigurând ele­mentele noii fiinţe, embrionul şi anexele sale. Am putea spune deci că orice sarcină este la început extrauterină, situată în afara cavităţii uterine. Dar oul nu rămâne aici; prin mişcări segmentare ale trompei, contracţii asemănă­toare cu ale intestinului ce-şi elimină conţinu­tul, oul fecundat este împins, prin canalul trompei, în cavitatea uterină. Drumul lung - 10-15 cm şi chiar mai mult - destul de ane­voios, este parcurs în mod normal în 4-5 zile. în acest timp oul se dezvoltă, căpătând un în­veliş celular (trofoblastul), cu mari proprietăţi de pătrundere în ţesuturi, înveliş ce va deveni placentă.

Periferia oului digeră zonele pe care le întâlneşte, trimite prelungiri în ţesuturile vecine, de unde îşi extrage hrana obţinută din sângele va­selor deschise şi din  celulele .distruse.
în timpul în care oul parcurge canalul tubar, în ovar, din foliculul care a eliminat oul, se dezvoltă o glandă trecătoare - corpul galben - care secretă foliculină şi progesteron. Sub influenţa acestor hormoni, mucoasa uterină se pregăteşte, dezvoltându-s'e şi secretând sub­stanţe nutritive pentru primirea oului fecundat, care se va cuibări şi se va dezvolta timp de 9 luni  în  cavitatea uterină.

Însuşirea sumară a câtorva secvenţe princi­pale ale primelor stadii ale sarcinii arată cât de complexe sunt condiţiile care permit şi favori­zează oul fecundat să găsească locul destinat grefării sale, loc care îndeplineşte toate calită­ţile necesare pătrunderii, păstrării şi dezvoltă­rii  sale.
Şi, cu toate acestea, oul se poate grefa în afara cavităţii uterine, constituindu-se o sar-cină extrauterină, în zone care, pe departe, nu au nici structura, nici funcţia mucoasei ute­rine, în situaţii extrem de precare şi în locuri cu  totul   bizare.

De obicei implantarea extrauterină şi dez­voltarea până la un anumit moment se face în drumul său spre uter, deci în trompă, consti­tuindu-se sarcina extrauterină tubară, dar se mai poate grefa pe ovar (sarcina extrauterină ovariană), în cavitatea abdominală (sarcina extrauterină abdominală) sau pe colul uterin (sarcina  extrauterină cervicală).
Locul neprielnic al grefării oului creează o serie de tulburări locale. Astfel, pătrunderea oului în trompă şi creşterea lui continuă des­tinde trompa, care se subţiază, formându-se o trompă violacee, mai mult sau mai puţin volu­minoasă, peretele tubar putând să se rupă, atât prin distensia (alungirea) oului, cât şi prin dila-cerarea (ruperea) musculară produsă de pro­prietatea de agresiune a învelişului ovular. Re­zultatul ruperii peretelui tubar este o hemora­gie internă, cu atât mai mare cu cât vasele inte­resate sunt mai importante, uneori hemoragia fiind cataclismică (pierdere masivă şi foarte rapidă de sânge).

Uneori oul este avortat prin orificiul tubar în cavitatea uterină sau abdominală, locul de im­plantare sângerând continuu, dar mai încet; al­teori oul moare şi se rezoarbe sau sângele şi resturile oului formează o tumoare tubară plină cu sânge (hematosalpinx). Rareori oul evoluează, ajungând în luni de sarcină înain­tată şi chiar  la termen.
Frecvenţa sarcinii extrauterine în specia umană - şi mai ales creşterea frecvenţei acesteia în epoca modernă - dă impresia că această localizare aberantă şi patologică a sarcinii constituie o anomalie specifică femeii şi caracteristică civilizaţiei. Sarcina extraute­rină însă se întâlneşte - este adevărat, foarte rar - şi la animale fără cicluri menstruale, chiar la animale mici, ca şoarecele şi cobaiul şi, în plus, poate fi obţinută şi artificial, în mod experimental, grefând oul fecundat în cele mai variate zone (de la peritoneu, până la camera  anterioară a ochiului).Cauzele care pot produce o astfel de cu­rioasă, dar destul de frecventă anomalie, sunt multiple, unele cunoscute, altele mai puţin cu­noscute, o parte legate de dezvoltarea necon­cordantă a oului fecundat, dar cele mai multe create de patologia trompei. Un ou voluminos, o dezvoltare prematură a oului înainte de a ajunge în cavitatea uterină, o agresivitate deo­sebită a învelişului ovular pot genera o oprire a acestuia în lumenul tubar. De obicei, însă, condiţiile speciale ale drumului parcurs con­stituie o cauză de grefare aberantă, lată câteva din aceste condiţii speciale: malformaţiile trompei (trompe lungi, sinuoase, cu diverticuli etc), inflamaţiile, grefarea de mucoasă uterină în canalul tubar, tulburări hormonale care în­cetinesc mişcările tubare, stări nervoase care creează spasme ale trompei, tratamente anti­concepţionale, tratamente împotriva sterilităţii etc.

Sarcina extrauterină este o problemă de biologie, de cercetare, de supoziţie teoretică, dar este, în primul rând, o problemă a medici­nii practice, pentru că accidentul său major, hemoragia internă, poate să aibă, în cazurile întârzierii tratamentului, consecinţe grave, chiar până la pierderea femeii, pentru că se pot produce şi alte accidente cu consecinţe mai puţin grave, dar serioase (dintre care tul­burările funcţiilor sexuale şi de procreaţie nu sunt de neglijat), şi pentru că toate aceste con­secinţe şi accidente, mai mult sau mai puţin grave, pot fi evitate sau diminuate printr-un diagnostic şi  intervenţie precoce.

Simptomele sarcinii extrauterine sunt, în ge­neral, acelea ale unei sarcini incipiente, cu evoluţie patologică: o întârziere a apariţiei menstruaţiei mai mult sau mai puţin lungă (în­tre 1045 de zile), cu fenomene generale su­biective de sarcină (greţuri, indispoziţie, capri­cii gustative etc), urmate de hemoragii mici, intermitente,  de obicei  negricioase.
în acelaşi timp apar dureri în abdomenul in­ferior,   dureri   care  pot  fi   continui   sau   sub formă de colici cu iradieri in vezică, rect, umărul  drept.


De cele mai multe ori însă bolnavele cu o sarcină extrauterină nu se adresează medicu­lui pentru suspiciunea unei sarcini patologice, pentru că nu au nici întârzieri de menstruaţie, nici tulburări subiective de sarcină  greţuri, ameţeli etc.
Fenomenele care le determină să consulte specialistul sunt banale simptome ginecolo­gice: neregularităţi menstruale, cu o mică în-târziere sau apariţia prematură a menstruaţiei, dar urmată de sângerări neregulate, întovără­şite de dureri abdominale vagi, apreciate ca dureri de anexită, de congestie, de colită etc. Examenul local care descoperă modificări ute-rine minime de sarcină şi prezenţa unei tumori parauterine, examenele de laborator care arată existenţa unei sarcini (fără să precizeze sediul), depistarea imaginii oului lateral de uter, prin ultrasonodiagnostic şi alte investiga­ţii, pot preciza diagnosticul înaintea producerii de accidente grave. Din nefericire, însă, o eună parte din sarcinile extrauterine sunt diag­nosticate în momentul accidentului grav al rupturii.

Momentul ruperii peretelui tubar în sarcina extrauterină este dramatic: durere violentă în abdomen, ca o lovitură de pumnal, urmată de. pierderea cunoştinţei, stare de colaps, cu ten-' siune arterială scăzută, puls rapid, paliditate, transpiraţii  reci etc.
Abdomenul este foarte dureros, balonat. Medicul care examinează decelează prezenţa de lichid (sânge) In cavitatea abdominală. Exa­menul genital este foarte dificil, din cauza du­rerii.

Simptomatologia sarcinii extrauterine este foarte variată, de multe ori ştearsă, ceea ce a făcut pe numeroşi clinicieni să descrie tot atât de numeroase semne minime, care ar putea să sugereze existenţa acestei anomalii.
Din această cauză diagnosticul precis este apreciat, nu rareori, în timpul intervenţiei chi­rurgicale sau al unei minime explorări vizuale intraabdominale, făcute cu un aparat special - celioscop -, operaţia numindu-se laparoscopie sau  celioscopie.

În ceea ce priveşte tratamentul, de peste o sută de ani se cunoaşte aforismul că orice sarcină extrauterină diagnosticată comandă intervenţia chirurgicală, care suprimă această sarcină odată cu extirparea totală sau parţială a organului în care s-a dezvoltat (trompă, ovar).
In condiţiile progresului medicinii, al anesteziei-reanimării, al tehnicilor chirurgicale, in­tervenţia chirurgicală în sarcina extrauterină în evoluţie sau chiar ruptă, cu hemoragie in­ternă, este o intervenţie simplă şi evoluţia postoperatorie benignă.

Pacientele trebuie sfatuite ca in cazul in care au riscuri de sarcina ectopica si banuiesc ca sunt insarcinate, sa foloseasca un test de sarcina ce se poate achizitiona de la farmacie. Daca acest test iese pozitiv, sarcina trebuie confirmata apoi si de catre un specialist, mai ales in cazul in care gravida este ingrijorata ca ar putea avea o sarcina ectopica.
In cazul in care gravida cu sarcina ectopica va primi tratament la domiciliu cu metotrexat, aceasta trebuie prevenita asupra efectelor secundare pe care le poate avea acest tratament. Medicul trebuie sa ii ofere pacientei detalii despre cum sa minimalizeze eventualele efecte secundare.

Daca gravida pierde sarcina ectopica printr-un avort spontan, este de asteptat ca atat ea cat si partenerul sa aiba nevoie de timp pentru a-si reveni. In cazul in care simptomele depresiei dureaza mai mult de doua saptamani, cuplul trebuie consiliat de un specialist. Pacienta si familia acesteia pot fi ajutati sa treaca mai usor peste aceasta experienta prin discutii cu un psiholg/psihiatru, cu prietenele, cu preotul sau prin impartasirea cu alte persoane care au avut experiente asemanatoare.
Daca pacienta este ingrijorata deoarece exista riscul de infertilitate sau de a mai avea o sarcina ectopica, aceasta trebuie indrumata sa discute cu medicul specialist obstetrician care ii poate raspunde la intrebari.

Femeia nu prezintă tulburări tardive ale funcţiei de procreaţie (deoarece trompa con-trolaterală sănătoasă poate îndeplini, desigur, cu o deficienţă relativă, funcţia de captare şi conducere a oului). Nu este mai puţin adevă­rat, însă, că o bolnavă care a fost operată de sarcină extrauterină este expusă să facă mai frecvent o nouă sarcină extrauterină în trompa rămasă aparent sănătoasă după intervenţie sau pe bontul trompei gravide, care a fost par­ţial extirpată la prima intervenţie chirurgicală.